Notă: Articolul original apare în cadrul website-ului humaneeducation.org și este realizat de Zoe Well, co-fondatorul și președintele Institutului pentru Educație Umanitară, Statele Unite. Îl puteți citi aici.
Mike Johnston a gestionat o școală din Guatemala, a fost directorul unei alte școli, din Singapore, și a predat în școli de pe întreg globul. În acest moment, lucrează în calitate de consultant educațional independent și va deveni noul director adjunct al Frankfurt International School, începând cu anul școlar 2020-2021. A organizat workshopuri și a susținut prezentări pentru cadre didactice de peste tot din lume despre sustenabilitate, despre necesitatea existenței unui curriculum universal și despre cum conceptul de „service learning” trebuie să fie nu doar despre ce facem, dar și despre cine suntem la școală. Ca membru al echipei Compass Education, este parte dintr-o comunitate de cadre didactice pasionate care își doresc să echipeze școlile, în calitatea lor de comunități de învățare, pentru a educa și a acționa pentru un viitor sustenabil. Și-a dedicat o mare parte din timp nu numai unei munci care să asigure faptul că elevii sunt pregătiți corespunzător pentru cele mai importante probleme ale societății actuale, dar care să îi și inspire pe aceștia să acționeze. Prima dată când l-am întâlnit pe Mike a fost la Shanghai, în cadrul unei conferințe dedicată profesorilor. Am mers la toate workshopurile pe care le-a condus în timpul acelei conferințe, notându-mi tot ce puteam și urmărind ce spune, pentru a aduce cu mine, la Institutul pentru Educație Umanitară, înțelepciunea, umorul și resursele și activitățile incredibile pe care le-a prezentat.
Zoe: Care crezi că ar trebui să fie scopul educației?
Mike: Cred că răspunsul este unul simplu și uneori îl complicăm mult. Școlile are trebui să ofere un tip de învățare profund și personal pentru studenți, care să fie individualizat, să fie gândit în funcție de nevoile fiecărui student. Această metodă de învățare ar trebui să permită tuturor să contribuie la a crea o lume mai bună, urmându-si pasiunile în toate sectoarele în care pot face acest lucru.
Zoe: Unii oamenii se tem să folosească termenul „educație sustenabilă”, dar tu îl accepți cu brațele deschise. De ce ești dedicat acestui concept și acestui tip de limbaj?
Mike: Cred că sustenabilitatea este singurul cuvânt care surprinde lucrul la care aspirăm noi, ca oameni. Căutăm, în cele din urmă, să trăim în armonie cu tot ce ne înconjoară. Mulți oameni cu care am lucrat au concepții eronate despre acest concept și, în unele cazuri, înțeleg într-un mod limitat termenul, crezând că se referă numai la protecția mediului. Dar am încercat să lucrez la a extinde înțelesul și aplicabilitatea pe care oamenii le asociază cu termenul de sustenabilitate. Nu cred că este vorba de a găsi o terminologie nouă; este vorba despre a clarifica și a înțelege pe deplin conceptul deja existent.
Sunt suficient de norocos să fac parte dintr-o organizație non-profit care educă pentru un viitor sustenabil, prin materiale de instruire capabile să trateze complexitatea problemei și să ofere abordări sistematice pentru a înțelege conexiunile de bază și pentru a găsi cele mai bune resorturi pentru o schimbare pozitivă. Compass Education (Busola educației) lucrează cu profesori, studenți, lideri, organizații și cu oricine altcineva își dorește să creeze un viitor mai bun. Cele patru direcții ale acestei organizații sunt reprezentate de instrumentele fundamentale cu care lucrează: N – Natură, E – Economie, S – Societate, B – Bunăstare. Analizând condițiile sistemului, în relație cu aceste patru noi puncte cardinale ale busolei, putem să țintim către acțiuni mai integrante, să găsim mai multe mecanisme pentru schimbări pozitive și să diminuăm din consecințele neprevăzute. Un viitor sustenabil înseamnă să ai posibilitatea să te poți dezvolta în armonie cu ceilalți oameni, cu mediul și cu ființele non-umane și necesită construirea unui sistem politic sănătos, oferirea de importanță propriei bunăstări, o economie înfloritoare și un ecosistem sănătos. De-a lungul anilor, am observat o percepție eronată în legătură cu faptul că, pentru a avea o economie prosperă trebuie să sacrificăm natura și vice versa. Acest lucru nu este adevărat și este de o importanță vitală să lucrăm pentru a schimba acest model de gândire. Există multe exemple pozitive la nivel global iar mișcarea pentru sustenabilitate crește. E timpul să amplificăm munca de calitate, să oferim tinerilor instrumentele potrivite și să colaborăm pentru un viitor pe care ne dorim cu toții să îl vedem.
Zoe: Ai adus gândirea și acțiunile centrate pe soluționare studenților, din Asia până în America Centrală. Din experiența ta, de ce sunt capabili tinerii? Ce soluții și acțiuni aplicabile în lumea reală i-ai văzut adoptând?
Mike: Studenții sunt capabili de orice se hotărăsc că vor să facă. Trebuie să îi ajută să își dezvolte înțelegerea și competențele conceptuale și să evolueze pentru a-și atinge potențialul maxim ca inițiatori ai schimbării. Am văzut studenți care au schimbat politica guvernului, au îmbunătățit activitățile de zi cu zi ale unei școli, au plantat milioane de copaci și au ajutat familii să iasă din cercul vicios al sărăciei. Fie că acțiunile lor au fost locale sau globale, mici sau mari, faptul că am fost martor la realizările lor m-au inspirat și m-a motivat. Nu putem, totuși, să spunem doar poveștile de succes. Când tinerii încearcă să creeze schimbări pozitive și eșuează, învață din acest proces și din eșec, lucru care îi ajută de multe ori să aibă un impact și mai mare în viitor. Tinerii trebuie să știe că sunt capabili, că nu sunt singuri, că sunt susținuți de ceilalți și că vârsta nu ar trebui să oprească pe nimeni din a crea schimbări pozitive pentru planetă, oameni și animale.
Zoe: Avem aceeași viziune și aceleași obiective, așa că, ultima mea întrebare pentru tine este ce anume crezi că ne stă în cale?
Mike: Știm atât de multe despre ce să facem pentru a crea acest tip de educație și aceste rezultate, dar nu am eliminat abordările tradiționale din educație, care sunt mai puțin importante și au un impact mai mic. Trebuie să ne pune întrebarea următoare cu regularitate: Ce nu oferă rezultate de impact și ne putem opri din a mai face? Sunt atâtea interese care se află în competiție în școli, ceea ce înseamnă că trebuie să decidem la ce renunți pentru a face loc tipului de educație pe care l-am descris.
De exemplu, ar trebui studenții să își petreacă timpul memorând întâmplări și date istorice sau ar trebui să învețe să înțeleagă în mod conceptual dinamica politică și economică și impactul uriaș pe care îl au migrația, colonizarea, sclavia etc., pentru a fi ghidați către prefigurarea și construirea unui viitor mai just și mai sănătos? Dacă ne concentrăm pe a doua variantă, atunci studenții se pot implica în acțiuni locale pentru a construi mai mult decât sisteme. Trebuie să facem loc unui proces de învățare relevant, cu un impact care să conteze.
În experiența mea de peste 20 de ani din școli, de fiecare dată când am făcut loc proiectelor izvorâte din pasiune, planificării de acțiuni, „service learning”-ului, proceselor care se concentrează pe soluționarea problemelor, cercetărilor pe teren sau oricum ai vrea să le spui, studenții au făcut lucruri extraordinare. Când li se oferă timpul de care au nevoie pentru a înțelege din punct de vedere conceptual sisteme complexe, când li se oferă instrumentele de care au nevoie ca să înțeleagă și să găsească resorturi pentru schimbare și au spațiul necesar pentru a reflecta, a regândi și a încerca din nou, rezultatele pot fi incredibile.